Cum văd angajații din IT contraofertarea

Într-o contraofertare se discută cel mai adesea nemulțumirile angajatului, motivele pentru acesta care dorește să plece din firmă și chiar despre beneficiile care îi sunt oferite în altă parte (ex. oferta financiară). În timp ce nemulțumirile legate de proiect, stil de management, planificare, procese și proceduri sunt relativ greu de remediat de pe o zi pe alta, soluția de moment este o ofertare de creștere salarială. De cele mai mult ori, contraofertarea cu o mărire salarială face ca acest proces să aibă succes iar angajatul să rămână în firmă.

Chiar dacă acest lucru funcționează foarte bine, asta nu înseamnă că tot evenimentul “trece neobservat” în ochii angajaților. Din punct de vedere al felului în care angajații din IT văd acest fenomen, există două tabere: cei care o percep ca pe o practică bună, o formă de apreciere și cei care o dezaprobă categoric. Dar haideți să luăm lucrurile pe rând.

Contraofertarea ca semn de apreciere

Cei care văd contraofertarea ca pe o oportunitate, prezintă următoarele argumente:

• Este o formă de apreciere a valorii tale ca membru important în organizație;
• Poate să însemne o mărire salarială (aici includem și persoanele care într-o oarecare măsura asta urmăresc, iar în ultimii ani s-a format și o normă în acest sens și anume așteptarea contraofertei după anunțarea plecării; chiar și cei care au fost deciși să plece se arătă dezamăgiți că nu s-a revenit cu o contraofertă, chiar dacă oricum nu ar fi acceptat-o);
• Remedierea tuturor problemelor.

Contraofertarea ca ultimă soluție

Angajații din IT care o percep ca pe o practică îndoielnică, spun că:

• Este o ultimă încercare a companiei de a te ține acolo;
• Măsura este luată doar când ameninți că pleci (menționez că am fost informați că sunt companii care utilizează acest sistem pentru a mări salarii sau pentru a direcționa persoane pe proiecte, și astfel prioritizează doar persoanele cu risc de plecare și nu după un grafic al performanțelor sau pe merit);
• Compania ignoră alertele transmise pe parcurs (nemulțumiri legate de proces, de proiect, nevoia de tehnologii mai moderne, responsabilități mai complexe sau să le fie luată în considerare părerea etc.) și remarcă existența ta doar atunci când le poate fi afectată organizația (până atunci nu aveau timp de tine sau puneau on hold discuțiile pe aceste subiecte), dar nu există considerație pentru persoană sau om (adică sunt văzute ca simple decizii de business).

Acesta este al doilea articol din serie. Primul articol postat săptămâna trecută poate fi citit accesând: De ce recurg companiile IT la controfertare. Revenim săptămâna viitoare cu a treia și ultima parte.