Cum a fost la interviu în cadrul Human Direct

Nu mi-e foarte simplu să înghesui în câteva paragrafe experiența foarte pozitivă pe care am avut-o în cele câteva întâlniri de început (și nu numai) cu echipa Human Direct, însă sunt sigură că până la final veți înțelege și voi, așa cum am înțeles și eu, că se poate lucra și profesional în resursele umane, că valorile reale nu se afișează cu litere gigantice, ci se traduc în comportamente și că mai devreme sau mai târziu, calitatea va crea o diferență pe piață.

Mai participasem înainte la un interviu pentru o poziție de Trainer, în care, după două ore de evaluare, ni s-a spus că săptămâna de lucru e de 7 zile. N-am înțeles nici azi care a fost motivul pentru care au anunțat acest lucru la final și nici nu era precizat în vreun anunț. Dar pentru că tot luasem parte la niște activități creative, le-am spus că deși nu sunt dispusă să lucrez în weekend, aș aprecia totuși un feedback în urma interviului.

A trecut ceva vreme de atunci, însă n-am mai primit vreun semn. Dacă nu mă încadrasem criteriilor, la ce bun să-și mai piardă vremea cu mine, nu-i așa?

Ei, și după această poveste aveam așa un gust amar și mă așteptam să mai văd multe asemenea întâmplări. Dar spre surprinderea mea și în ciuda relatărilor colegilor care trecuseră prin situații asemănătoare sau chiar mai puțin elegante în alte companii, am aplicat pentru un internship în domeniul psihologiei organizaționale la Human Direct. Nu știam nimic despre stilul lor de lucru și despre perspectiva pe care o au în abordarea oamenilor, dar ulterior, pentru că am văzut ce înseamnă un interviu autentic și profesionalismul, am simțit nevoia unui megafon, să afle și alții. Însă ei nu lucrează cu surle și trâmbițe, și sunt convinși că relațiile de colaborare pe termen lung sunt în mod obligatoriu fundamentate pe calitate.

E cel mai important ingredient pentru a te face remarcat, în timp.

Dacă tot vorbim de timp, printre primele lucruri pe care mi le-au transmis nonverbal, e că și-au făcut timp pentru mine. Că nu se grăbesc nicăieri atâta vreme cât eu sunt acolo la interviu și că sunt interesați să mă asculte. A fost o discuție foarte relaxantă, în care am uitat complet că sunt evaluată și mă simțeam invitată să comunic, să mă simt confortabil, să nu mă gândesc că ar trebui să par cumva ca să îndeplinesc condițiile. Dimpotrivă, un aspect pe care l-am observat și mai târziu și care a rămas constant a fost acela că modul meu propriu de a fi, de a acționa, de a vedea lucrurile, e valoros, pentru simplul fapt că e al meu și poate fi interesant. Nu-mi mai amintesc foarte multe detalii ale conținutului verbal, însă e suficient că această imagine mi-a rămas foarte clar în minte.

Mi s-a oferit apoi șansa să particip și la centrul de evaluare, unde, datorită stilului meu vizual, nu am putut să nu admir detaliile materialelor pregatite pentru candidați. Ecusoane cu numele noastre, structura centrului de evaluare, fișele de lucru, toate formau acel întreg colorat, planificat și organizat, menit să te facă să te simți special. Și chiar cred că investiseră destul timp și creativitate pentru a ni le pregăti. Un alt detaliu pe care l-am remarcat a fost faptul că o persoană lipsise de la centrul de evaluare și nu anunțase, iar unul dintre psihologi a precizat că îi va da un telefon pentru a se asigura că totul este în regulă. În sinea mea nu puteam să nu îmi aduc aminte de situații oarecum similare, în care n-a interesat pe nimeni dacă te-a lovit o mașină, ești în spital și n-ai mai putut ajunge.

Și da, după aceste etape am primit feedback detaliat, cu punctaje pentru fiecare participant, ambalate vesel și creativ, cu multă atenție la detalii. Mi-ar fi părut rău să nu rămân la ei în continuare, însă din fericire azi sunt noua lor colegă.

Dar despre acest început vă voi scrie în alte articole.

Până atunci vă doresc să întâlniți cât mai mulți oameni care să vă facă să vă simțiți valoroși și să puteți lucra la potențialul vostru maxim!